După a doua întâlnire, în timp ce femeia își punea halatul, Grig se strădui să-i distingă chipul cu ajutorul palidei lumini ce pătrundea prin fereastră. Chiar dacă avu in vedere zicala „la lumânare pare baba floare”, nu i se păru urâtă!
La a treia întâlnire când Grig era deja stăpân pe sine, fără emoțiile „debutului”, îi dădu femeii un bilețel în care o întreba unde locuiește și dacă ar fi de acord să se întâlnească în altă locație? S-ar fi simțit mai bine să nu o știe pe doamna Angi în apropiere!
Aniușa, care inițial acceptase aceste întâlniri doar pentru bani și pentru protecția doctoriței Blank, îl plăcu ca bărbat, cu toate că nu ar fi crezut. Își revenise cu greu, după experiența traumatizantă cu soldații ruși, din august 1944, în urma căreia apăruse băiatul cel mic. Băiat care pentru ea aproape nu exista, norocul lui fusese bunica maternă – supraviețuise doar datorită ei. Copilul avea șapte ani dar Aniușa nici acum nu putea să-l privească fără un sentiment de oroare la amintirea violului suferit! Zăcuse atunci câteva luni. Când și-a dat seama că este însărcinată era prea târziu, ea crezuse că nu-i venise menstruația din cauza traumei. Și acum e convinsă că cei trei ruși au fost îndrumați special spre casa ei de vecinii care nu văzuseră niciodată cu ochi buni relația pe care o avusese cu ofițerul neamț în timpul războiului; pentru cei trei ani de fericire alături de Hans, a plătit cu ani de chin și suferință după aceea.
La terminarea conflagrației mondiale, ca să supraviețuiască, au vândut mai tot ce se putea vinde: bijuterii, mobilă, porțelanuri, tacâmuri, haine. Sperase un timp că vor veni americanii să-i scoată pe ruși din țară și să-i elibereze de comunism. Când a văzut că nu mai au ce vinde s-a angajat infirmieră, cu toate că avea studii și ar fi avut dreptul la ceva mai bun dar avea specificat în dosar că a fost colaboraționistă în timpul ocupației germane. Poate ar fi băgat-o și la închisoare, imediat după război, dacă nu ar fi fost însărcinată în urma violului.
Doctorița Angela Blank fusese singura care îi luase apărarea când, după angajare, un moș libidinos începuse să o hărțuiască. Să-l reclame era în zadar! Doctorul respectiv era un bun tovarăș, turnase pe mulți, noii conduceri instaurate după 1947. Iar cuvântul ei, care avea doi copii din flori, nu ar fi contat. Risca poate să fie dată afară din serviciu și să i se reactiveze dosarul, în vremurile acelea totul era posibil!
Ultima șicanare se petrecuse în tura de noapte când doctorul o chemase în cabinet pe motiv că nu-i igienizat cum trebuie! Aniușa care se ferea cum putea de avansurile și ciupiturile lui, încercă să-i explice că spălase odată pardoseala, dar acesta, care avea cu totul alte interese, țipă :
- Infirmieră, am zis să faci curat în cabinet !
Ea, când văzu că acesta pleacă înspre saloanele cu bolnavi, se grăbi să mai igienizeze o dată, înainte de întoarcerea lui. Se dovedi că plecarea doctorului fusese strategică, doar ca să o determine pe ea să intre. O soră medicală, mai îndrăzneață, care cunoștea obiceiurile respectivului, când îl văzu că se întoarce grăbit în cabinetul pe care Aniușa îl curăța a doua oară, bătu insistent la ușă – motivând o urgență. Sora medicală cu toată îndrăzneala ei nu și-ar fi permis să intervină dacă nu ar fi avut indicații precise de la doctorița Blank.
Chiar a doua zi, după incidentul petrecut, era programată la doamna Angi pentru menaj, după care urma întâlnirea cu bărbatul necunoscut. O anunțase că nu ar vrea să vină în după-amiaza respectivă pentru că băieții îi sunt răciți. Doamna Angi ar fi învoit-o dar Grig sunase de două ori să se asigure de venirea ei.
Luna martie era pe sfârșite. Grig venea la a patra întâlnire cu elanul celor aproape 23 de ani, ce urma să-i împlinească peste trei luni, și cu nerăbdarea de a primi un răspuns la biletul său. Aniușa se simțea de 80 de ani… scârbită de insistențele doctorului libidinos de la spital, îngrijorată de boala copiilor și supărată pe primăvara ploioasă ce-i șubrezea casa.
Cum Grig simți din atitudinea femeii că numai de sex nu-i arde, se retrase, își puse pantalonii și o întrebă în șoaptă:
- Pot să te ajut cu ceva ?
Aniușa nu îi dădu nici un răspuns. Se gândea că o ajută plătind-o generos pentru serviciile ce i le oferă, de fapt banii îi primea de la doamna doctor în casa căreia se aflau! Deci cu ce să o ajute un amărât de student care nu e în stare nici o fată să își găsească singur!?
Grig , care venise plin de dorință, era ușor descumpănit. Având în vedere atitudinea femeii se gândi că e mai bine să plece. „Poate era supărată din cauza biletului pe care i-l dăduse la ultima întâlnire!?”. Nu stătu mult pe gânduri și părăsi camera. Era prima dată când ieșea el primul, și mult mai devreme decât dățile celelalte.
Doamna Angi, când auzi ușa camerei, îi veni în întâmpinare, crezând că-i Aniușa. Dar când îl văzu pe Grig în sufragerie își dădu seama că ceva nu a fost în regulă și spuse :
- Crede-o și tu ! Are copiii bolnavi, m-a rugat să o învoiesc, dar tu insistaseși atât încât…
- Sărut mâna, doamna Angi! spuse Grig, în timp ce schiță o ușoară plecăciune. Apoi părăsi casa gândindu-se că sunt lucruri mult mai grave, pe lumea asta, decât o întâlnire, pentru sex, eșuată. Ploaia care la venire îi părea minunată , acum i se păru sublimă. Mai spăla lumea de păcate. Era în postul Paștelui.