|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ De fapt, nu sună întotdeauna de două ori. Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-07-05 | |
Cine muncește nu are vreme
să-și numere umbrele pe zid, își lasă pașii în betonul zilei și merge mai departe, grăbit. Cine ridică poduri și răspunsuri, cine repară ce alții-au uitat, rareori apare-n lumină, deși din munca lui s-a clădit sat. La masa mare a laudelor, de multe ori ajunge cel târziu; a fost ocupat să țină lumea dreaptă, când alții vorbeau despre pustiu. Iar cine n-are lanțuri de sarcini, cine plutește liber prin decor, găsește timp să urce trepte, să fie văzut, ascultat, sau chiar domnitor. Dar viața știe o măsură veche, pe care zgomotul n-o poate schimba: nu scaunul înalt dă greutate omului, ci urma pe care-o lasă în urma sa. Și poate că adevărații lideri nu sunt cei ce stau mereu în față, ci cei care, muncind fără răgaz, țin aprinsă lumina într-o piață. Căci cine muncește poate nu e văzut, iar cine e liber poate ajunge șef, dar timpul, judecător tăcut, îi așază pe toți în același drept.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate