|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ De fapt, nu sună întotdeauna de două ori. Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 8
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-07-05 | |
nu-ți pot ierta felul în care știi să hrănești o tentație
din mâna ta, ca pe o veveriță sculptată într-un lemn moale cu vorbe, multe vorbe goale de încetinit mersul lui, între două poduri de lemn cu vorbe de trecut apa, de legat noduri unghiului ascuns două noduri strânse, tăioase de la înălţimea sforii, semnului, semenului cu vorbe ce leagă râului dor de albia veche (vorbe ce dor, vorbe de dor şi o spaimă coborând privirile) transgeneraţional recunosc un plâns, închis în palma ta şi două femei sprijinindu-se în două cârje, de salcâm salcâm trăznit din senin dintr-un gol, dintr-o boală_busolă ce poartă un nume ce poartă în toate timpurile, mai mult caii scăpaţi din lemnul unei cruci, de nuc neînvăţat să plutească în palma ta, în lumea apei tale în toate blocajele e laptele adormit şi moartea și timpurile verbului atârnate la brâu *** am tot ascultat în ultima vreme dar cum, Doamne cum vântul stingherind ceara cum freamătul pietrelor aruncate cu omul de gât şi o ureche imensă a crescut din noi în tristeţea umbrei dintr-un lut ascultător într-un ecou ridicător de biserici poate de aceea am învățat să ne ascundem într-o imperfecțiune bună de ispășit greierii şi toamna lor dezgolită de sine până la argintiu opt de cupe iar nucii şi-au tras în clopot pieile, femeile femeile împletite în bici, din pustiul alb apoi au dat rod, s-au aruncat în gol şi fără ştirea nimănui au umplut satul cu feţe mirate şi izgoniri din rai din pleoapele tale mişcate printre cuvinte cratimă, o lacrimă perfect dezirabilă dar nu-ţi pot ierta că eşti în toate acestea inspiră şi expiră încet *** nu mai ştiu cine eşti ştiu cine sunt, ştiu ce sunt ştiu cine e treiul iederă dar nu mai ştiu unde să atârn atâtea colivii cu două linii de 8 milimetri împletite din câlţi vechi, din şabloane şi frici linii flămânde, focuri de puşcă împotriva celuilalt trib sărbătorind moartea şi foşnetul silabelor cum suflătorii de sticlă ştiu împrăştia fumul regretele, cu câte o moarte bună în somn
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate