cumva în ciuda luminii
cine sã-mi rãspundã
în catedrala aceasta nu trag clopotul niciodatã
nici de funie nici de limbã
nici în dungã nici la sãrbãtoare
de teamã sã nu cadã galaxiile în ele
cum se prãbuşesc zãpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui pânã pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina
de atât adânc
şi chiar dacã mã întreb
cum stã soarele agãţat acolo
chiar dacã sã zicem cã aş gãsi un rãspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi aceastã mãsurã a mãsurii
în mãsurarea nemãsuratului
nicio unitate nu poate fi aflatã

cum sã ridic infinitul într-o fracţie
ce numitor sã-i pun
oricum necunoscuta e dincolo de egal

cum fiecare fluture
îşi poartã visul de omidã
fãrã sã întrebe florile de unde vin
ce rost ar avea sã mai caut adresa îngerilor
când oricum raiul nu e de mine