zilele se lăsau în voia vieții
acopereau gura mea
obrajii cu sărutări  

porneau călare făcând prinsori
pe cele mai frumoase fiare
apoi se doborau una
pe alta în năprasnic galop

pe cele trecute
nu le mai ajunge nimeni
niciodată
nici salturile nici lătratul asurzitor
ori paloșul smuls de la cingătoare

câteva s-au lăsat horcăind
la picioarele mele

cele mai multe
au pierit deja
în picioare
s-au lăsat îngropate
cu pământ

două dintre cele mai frumoase
zile ale mele
mi-au dăruit copii

încă respir în hotar bucuria

au fost zile
și zile mărinimoase

o dimineață legată la mâini
pe care o port de atunci
legănându-mă
cum odinioară un crai
de dragul soaței lui
pretutindeni în lume

si toate
până într-o bună zi

sau cum o vrea Bunul
Dumnezeu să fie ziua aceea
ce se va depărta

încremenindu-le
pe toate celălalte