|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ sonatină Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-07-02 | |
Roua ochiului, Nichita,
explodează peste rană. Ochiul rămâne vid de ființa ta, dar cu ea se umple inima. Acum știi cât de sferă e sfera. Bolta te strânge în brațe, ca o mamă. Noi am rămas semințe de-a pururi, ascultând vraja ta! Intrat în marele somn, nimic n-o să te mai trezească, Nichita! Abia ai avut timp să te miri că exiști și te-ai strămutat într-un tărâm mai pur, în gând. Toate durerile au trecut în trecerea timpului. Uitarea se va învârti în jurul tău. Închis în tine, nu mai lași nimic să răzbească în afară. Rămâi ca zăpada ce se așterne peste țară. De acum, tu trăiești numai în limba română. Dormi în pace, Nichita!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate