cobor pe o scară de wolfram
în labirintul sinapselor
acolo unde gândul
e fluid incandescent
pe vadul unei reflexii binare

eu tu El
Umanobitul perfect
prin lentila de germaniu
privindu-și firul de calciu
din nanosecunda de zinc

iată cum curge poezia
pe frecvențe de vid
și-o pasăre țâșnește
dintr-un cuib de omăt

timpul rămâne îndărăt

(Introspecție)