Atâtea de ce-uri
îmi interpelează ființa,
privind
sensul vieții,
eterul,
credința,
în actualul moment
lămuritoare
mi-e doar știința.

Multe indicii
a unei vieți de apoi,
a înțelepciunii
ce în trepte
trebuie parcursă,
a avansatei civilizații
potențial existente…
toate,
se-nțeasă
în mintea mea
ca un fir
dintr-o densă textură.
Nelămurirea
că lumea
a fost făurită,
cu-nțelepciune
propria pildă
s-o experimentăm,
mă macină tare
ca moara,
infimul grăunte
de neghină.

În van
toate-aceste gânduri
profunde,
răspunsul încă
e un mister,
inscripționat în atomi
și în stele
și-n întregul
complex ADN.