printr-o minune am uitat să mor în sala de operații,
cu sufletul m-am agățat de-o luminoasă fantezie,
n-am plâns, nu am țipat, nu am spus aberații,
nu am blestemat, am stat departe de neagra erezie.

am îngropat durerea la umbră de mangrovă,
cu ochii visului am mângâiat petale de lotuși,
în cartea vieții mele am mai scris o slovă,
timpul mi-a arătat că mă iubește totuși.

universul mi-a deschis poarta eternității,
am urcat pe-un curcubeu ca pe-o aurie scară
atingând deasupra norilor lumina libertății,
cu raze de soare împletind fericirea precară.

lângă mine a fost iar Duhul Sfintei Treimi,
în cer pentru mine au cântat serafimi.