Suflete, aburule,
te-aş sădi,
te-aş răsădi
în Grădina Raiului,
drept în calea Domnului.
Dumnezeu când te-ar privi,
de tine s-ar milostivi,
să fii veşnic te-ar meni,
să fii veşnic şi curat,
fără urmă de păcat.
Dar tu nu ai rădăcini,
vine duhul şarpelui
şi-ţi mânjeşte sâmburele
cu pofte neruşinate,
cu păcate diavoleşti,
n-ai cum să te lecuiești!
Vine Umbra lui Hristos,
Sufletul cel mai frumos,
Șarpele îl împietrește,
Duhul rău se prăpădește.