Doamne,
Când trece umbra ta prin lume,
Sau gându-ți se abate către ea;
Aș vrea să nu te mai apuce scârba
Că n-a ieșit perfectă,
Cum și-a dorit Sfinția Ta.

Măcar câțiva aș vrea
ca să găsești mereu
De care să nu-ți fie greață
că i-ai zămislit;
Dacă-ntre ei m-aș afla și eu,
Doamne, cât aș mai fi de fericit.