Camera de hotel mă așteaptă,
Balconul e trist și tăcut,
Pe noptieră s-așează o șoaptă,
Mai am pân` la pat un minut.

Mă dezbrac de uitări și de nopți,
Mă-mpiedic de șlapi și de viață,
Pijamale cu dovleci copți,
Mi-a luat soția din piață.

Deschid frigiderul cu iarnă,
Când capul mă doare de mor,
Atingând parchetul cu teamă,
Orbesc și-nchid ochii ușor...

Balconul m-așteaptă de mult,
S-a făcut dimineață se pare,
Covorul se uită ocult,
Dar pe parchet, sa știți, e răcoare...

Unde e apa mea plată
Ce m-ajută să-ntâmpin sticla de vin?
Mă ridic odihnit dintr-odată,
Vai, mi-am uitat cardul la pin!

Stai că-i tocmai pe dos,
Pin-ul la card mi-e uitare...
Și eu de fapt sunt tot pe jos
Și-n frigider e tare răcoare...

Camera mea de hotel e timidă,
Nu vrea să-mi spună c-a văzut
Cea mai frumoasă cădere stupidă,
A unui om băut și tăcut.

Decazarea e prim ajutor,
La recepție ai ac și fir de cusut,
Balconului incă-i e dor,
Fruntea mi-o cos și mă mut...