Ploaia asta de azi... e uitare...
Și picurii ei mă lovesc... și mă dor,
Rotunzi vor fi fost ca un Soare,
Când prietenii mei iarăși mor...

Ploaia asta adâncă mai spală
Și uitări... și tăceri...
O frunză se crede petală,
Cum și noi ne-am crezut uneori efemeri...

Dar ploaia asta ne uită...
Și noi vom uita ziua de ieri...
Și ziua e zi... și noaptea e mută
Știam c-am să pier, și-ai să pieri...

Iar ploaia ne udă-n iertare
Și ploaia ne spune că seri,
Vor cădea peste noi în uitare
Și vom fi fost dimineți, azi și ieri...

Dar mâine sau azi, iarăși plouă
Eu voi vrea sa fiu aici... și să-i spun,
Că dimineața durerea e rouă,
Când dorm sau visez cum apun...

La rându-mi voi fi praf de stele,
Când aici va ploua ne(î)ncetat,
Uitând de tristețile mele,
Voi cei rămași..m-ați uitat...

Și atunci ploaia căzând peste voi,
Cu picuri rotunzi ca un Soare,
Ridicând gândul spre noi,
Vom fi toți... doar Uitare...

Și-a fost și azi ziua de ieri,
Și plouă, și plouă, și plouă,
Iar voi adunați primăveri
Când eu sunt cu gândul la rouă...