Dialog IV

Zeflemitoare iți mai e privirea
Nu mă mai joc cu tine, iți spun.
Îmi iau bagajele și plec,
Și rănile, lacrimile

Nu te mai aștept.

Îmi caut altă culme a înaltului,
Alte piscuri de pe care să cad
Să mă rostogolesc, să zbor,
Cu tot cu gânduri și amor.

Să mă îndepărtez încet de mine.

Și au mai scris și alții,
Tot la fel.
Ce să mai spun și eu, din nou?
Dar uite că toate mă-ntrec.

Cuvinte dor, șoapte rănesc.
Aș vrea să mă opresc din mers,
Dar versurile nespuse
Nu mă mai opresc.