|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ alter ego Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 3
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-01 | | am obosit să-mi număr pașii pe un pământ strâmb unde adevărul se spune în șoaptă, cu capul plecat, iar minciuna defilează unde poeții sunt catalogați ciudați fiindcă spun lucrurilor pe nume unde domnișoarele elegante au fustele mai scurte decât gândul și râd când trebuie să vorbească iar parveniții — și-au ridicat palate din aplauze furate într-o zi am găsit un vrej de fasole crescut dintr-o poveste veche din cartea lui Joseph Jacobs și m-am urcat nu din curaj — ci pentru că nu-mi mai găseam locul aici sus cerul era mult mai aproape acolo regulile de jos erau doar excepții triste oamenii și uriașii împărțeau pâinea și tăcerile poeții nu erau inutili recitau seara și nimeni nu întreba de ce „mulțumesc” „sărut mâna” se învățau odată cu alfabetul Dumnezeu nu era idee nici teamă era cel de lângă tine am vrut să rămân dar dorul m-a strâns ca un lanț m-am întors și le-am spus cum e acolo și cum ar putea fi aici dar oameni mici cu umbre prea lungi au început să tremure nu de frig ci de adevăr au ales să taie vrejul ca să nu strice lumea iar eu am rămas cu un cer prea jos și o tăcere care apasă dar uneori, noaptea, simt sub tălpi cum încă pulsează rădăcina.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate