Femeii nu îi ajunge minunea de a fi minune.

Corpul îi respinge boala
și sângele băut de inimă din perfuzii,
pașii ce-o lovesc peste glezne
când zbor ar vrea să se dezlege de pământ.

O schiță
flămândă
la lumânarea iluziilor,
inventând litere
neînțelese nici de ea însăși,
nici în mâna de bărbat
ce a creat Gioconda
nu i-a încăput tot chipul.

Din rana ei curge lichid fluorescent
în vărsări ce nu au memoria întoarcerii;
trăiește în afara timpului.

Ce e femeia?
O întrebare chiar și pentru ea însăși.
(2019)