Îndemn către Înviere
de Marin-Corneliu Dobre
Să faci din casa morții
templul vieții,
și din instincte leagăn
de idei,
să naști bucurii din
suferințe,
în întuneric să frămânți
scântei.
De sub asfaltul nepăsării,
să scoți, ca iarba, colți
către lumină,
Să ai un colțișor curat,
chiar dacă te tăvălești
în tină.
Din umbra grea a nopții fără stea,
Se-nalță iar lumina peste lume,
Iar piatra rece-n zori se va mișca,
Vestind tăcut a vieții biruință.