În limba mea o să mor cândva,
Dacă moartea are timp pentru așa ceva,
Cum cuvintele sunt rostite
În limba altcuiva.

O moarte rostuită dintr-un pântec de mamă
Și din moartea unui tată pe care
Carnea, ca petală, o portă
În fiecare floare.

Când o voi rosti
Copiilor mei o voi da
Ca pe o parte din mine
Ce în tine va sta
Ca o stea.