Pentru un veșnic amar
Și pentru o chinuită viață,
Mă-nchin la al tău altar.
Nu te privesc in față.

Mă lași la întâmplare...

Aștept să mi te cobori
Privirea-ți odată caldă
Să iți plimbi asupra mea
Dar lumea ți-e prea 'naltă.

Mă lași la întâmplare?

Ochii-mi sunt plânși, dar uscați.
Mintea-mi sângerândă, dar triumfătoare.
Palmele-mi adunate in poală.
Și fruntea...tot plecată?

Mă lași la întâmplare...

Iți apropii privirea sfredelitoare
Strigătul rupe unsprezece răni tăcute.
Credeai că ești nemuritoare?
Iți spun, iar tu mă lași

Din nou la întâmplare?

Eu încă îți aștept iubirea, spun.
Tu te ridici și pleci.
Pe genunchii-mi prăfuiți culc fruntea bolnavă
Lacrimile calde îi vor spăla pe veci.