Sunt zei peste tot
la metrou, în blocuri...
eu îi alerg cum pot
prin chinuri și prin focuri.

Dintre toți, cel mai puternic
stă pe bancă lângă mine
iar eu, cu gând nemernic
mă rog să-mi fie bine.

Nu mă ascultă dracul
căci de un joc stupid
îi arde acum : ia acul
și-mi coase un drum perfid.

Eu aștept, orbește,
salvarea să mă calce
pe trecere, și de lovește
n-am să mai calc pe ace.