Muguri inflamați
sub epidermă,
seismograful
lasă în palme dâre de nu știu
cine sunt.

Îmi port nefemeiesc femeia
prin trup;
buzele întoarse
mușcă zâmbete.

Respirațiile rostogolesc
riduri în plămâni,
anomalii
îmi gâtuie lumina,
prea mult în
menghină de beznă
și steril.

Minutele ticăie în sânge,
din ceas curge rumeguș
de imagini necalculate;
prea târziu să mai fiu.

În ventricule și atrii
pictez buline colorate;
orice efort de fericire
e bulimie
în stomac.