Cum se lasă ciocârlia
Coborându-se pe-o cracă,
Se ascunde printre ramuri
Și ea capul lin și-l pleacă.

Și atunci începe-un cântec
Dintre frunze să răsară,
Se cutremură copacul,
Face codrul să tresară.

Însăși inima pădurii
Adormită, se deșteaptă.
Se trezește din uitare
Și începe iar să bată.

Aripile își deschide
Ca să zboare din frunziș,
Codrul nu vrea să o lase
Dar ea pleacă pe furiș.