zgomotele verii sunt lăsate în urmă,
liniștea duioasă peste suflete se așterne
creează precum lumina bucurii eterne,
frica oamenilor de sfârșit o curmă.

Toamna elegantă cu taior de cașmir
rescrie povești adormite în cenușă
pictează pasteluri calde fără mănușă,
de sfintele-i haruri mereu mă mir.

lumina serii se aprinde ca o lampă
îndeamnă spirite la romantice visuri,
unde e iubire sunt frumoase înscrisuri
și regia fericirii se lansează pe rampă.

unde e cunoaștere nu e loc de abisuri
și nostalgia arămie tace ca o stampă.