Sunt ierni de plumb, apăsătoare
În cercul nostru enigmatic
Dar tu rămâi, încântătoare
Iar eu același vis pragmatic

Mă-nchin icoanei tale sumbre
Atât cât pot a-mi face cruce
Mânat de noaptea făr de umbre
Către făptura ce străluce

Și știu, vei răsări în glastră
Într-o duminică de nunți
Vorbind tăcut pe limba noastră
Când vom uni prin inimi punți