Îmi bate ploaia-n geam ca proasta
Oricum n-o las să intre-n casă,
Sunt mai mulți proști pe lumea asta
Și nici de tine nu-mi mai pasă.


Cum țipă frunzele de proaste,
Un pictor chior și prost la arte
Mi le-a-nșirat ca după caste,
E toamna geamurilor sparte.