de ceas, de timp
am tras netras
cu arc electric
de nemurire
in verbe, in vorbire...

ce rost au rimele?
de ce cuvintele nu pot curge
cat un fluviu, cat o dunare
intre o mare de idei
si o mare de neidei?

eu sunt cumva cel nascut
sau cel nenascut?
de mine se lipise nichita
cu scrierea de sine
a omului mut?

nu mai insemn nimic,
cat o moneda expirata,
cu fara de valoare
ma cauta lumea, bombata
spre cercul rupt din sfera,

eu, jugulara lor
si sistul cristalin suveran,
doi, unu, doi, sapte -
nu ma vreu mesomacru
caci nu stiu sa iubesc.

nimicul ma cheama,
neantul ma striga:
mai bine ma duc!