Amintirile nu îmi sunt fidele,
Ele urzesc un complot în tăcere,
Între plăcile tectonice;
Ce s-au îndepărtat de destin.

Primesc un destin, în vis,
Ce își găsește locul în gânduri de smoală,
Cu maluri spulberate de iubire cu lapte cald.

Dorințe cuceresc în suflet, doar vii,
Un dor de la crematoriu, pun în urnă,
Și lipesc viața cu amintiri deshumate.

Fuga mea e cu speranță oarbă,
În răsăritul ascultător după,
Iubirea de la apus.