Pâinea pe care o înghit,
gust nu mai are
și ceasul închinării
doar în inima pietrei
î l aud ticăind,

valea temerii adâncind carnea,
adăugând focul în rană...
Cum se ascunde durerea în nedurere de moarte!

Orbul înflorind sub pleoape;
închide zăvoarele orizontului,
păsările uită să zboare
memoria se golește singură
înainte de uitare.

Moartea nu mai contează,
devine un episod banal...!

Iertarea, când vreau s-o invoc,
să nu mă asculte!

Cu mai multe păcate decât azi,
mai sărac, mai nevolnic,
prin timpul spart,
astup peste mine groapa...