Eu...omul

Se facea ca eram un om obosit de-atata infinitate
Se facea ca increcam sa iubesc o divinitate
Eu cred ca oamenii sunt vesnice iluzii spulberate
Eu cred in suferintele lor binecuvantate
Eu stiu doar de lacrimile-mi crucificate
Eu stiu doar de suferintele-mi unicate.

Eram intocmai ca o cenusa in focul necrutator
Eram un pui de om de stele nevazator
Intr-adevar se implineste visul de om neascultator
Intr-adevar se stie ca viata e un foc razbunator
Eu sper odata sa recunosc timpul ocrotitor
Eu sper ca voi putea sa-mi amintesc chipu-mi ratacitor.

anamaria(LORA)