Cad toamna cuvintele din noi
ca frunze încă vii din ramuri înghețate.
Cad peste noi cuvintele
lipsite de vlagă,
uscate de sens,
cad peste noi fără oprire,
plonjând resemnate-ntre ploi.
Se scutură tristeți de pe inimi
coagulând roșu
pe străzi și prin pomi.
De ce nu reușesc s-adorm?
Să-mi așez capul pe bolta-nstelată
și să pătrund în ea fără trup...