Am scris pământului numele tău,
Căci și lui îi era dor
De mângâierea unui adevar,
ce nu s-a sfiit totuși să moară...
Trei lacrimi de copil păzeau nisipul
De mine
Tot ce-am atins rămane stins,
În viață însa
Și știu c-am plâns,
Că-i vânt,
Că te știam
Că sunt,
Restu-i pămant,
De flori,
De gând...
Esti.
Sunt.