E toamnă, ceru-i plumburiu,
Iar vântul șuieră-a pustiu,
A început natura toată,
Să fie încet dezbracată.

E ploaie, însă de culoare,
Ce se așează la picioare,
Și-n loc de picături deșarte,
Copacii cern, cu frunze moarte.

Stau stolurile zgribulite,
De frig, pe sub streșini, pitite,
Și toți se roaga, cu glas tare,
Pe cer s-apară mândru soare.

Iar viața din nou se trezește,
Pe cer, atunci când strălucește,
Când stropi de raze din cer vin,
Să ne mai mângaie puțin.

21 Octombrie 2009
Stefan