Șoricelul șmecheraș,
E un animăluț drăgălaș,
Cu blănița gri,
Noaptea când colindă
Nimeni să nu îl prindă.

A tot ros, a ros din zid,
Până a făcut
O găurică mică,
Tocmai bunicică,
În casă să se strecoare
Și ziua în amiaza mare.

Pe acolo scoate botișorul
Și se uită vigilent
Dacă motanul e atent,
Nu să se repeadă
În gheare să îl apuce
Și să îl mănânce.

Degeaba capcana
Cașcaval are,
Șoricelul nostru
Nu se atinge ioc
Știe că nu e bine deloc.

Stăpâna ceartă motanul
Că e puturos,
Doarme tot timpul,
Mănâncă de pomană,
De vede un șoricel,
Nu îl prinde defel.

Motanul cască,
De șoareci nu îi pasă,
Că atâta timp
Cât stăpâna îi va da mâncare
Nici în cot nu îl doare.

Astfel șoricelul șmecheraș,
De motan a scăpat,
Umblă prin casă,
Ca la el acasă.