cam de pe la doi ani
când am început să pricep
înțelesurile cuvintelor
de vorbeam de-aiurea ne-ntrebat
mama-mi tăia porția dulceagă
prin două vorbe-n două doare
„mai tacă-ți fleoarca”
„nu mai mânca rahat degeaba”

și-am plecat în lumea mare
înainte de-a avea buletin
că-ntr-acolo se-nvăța carte

erau cămine-internat
camere comune pentru
elevi-studenți-nefamiliști

am avut unsă pe pâine
o așa viață fericită
într-un strat subțire

tare gelos am fost
pe elevii școlii sportive
cu program de fotbal

primeau stimulente
la antrenamente
ciocolată - dulciuri împachetate
rahat - cubulețe colorate

huzurind în sărăcia blatului
am putut constata cu tristețe
cei care au rămas repetenți
ori nu s-au împlinit în sport
au mâncat rahat degeaba
s-au reprofilat în port

mai zilele trecute
mama și-a strecurat zisele cu negație :
că nu ți-a tăcut fleoarca și
că n-ai mâncat rahat degeaba
iată-te om împlinit
la casa ta
la locul potrivit