somnul m-a evacuat
ca pe un obiect inutil.
trotuarul rulează printr-o eroare
o femeie
care aleargă pe loc —
un puls închis în piatră.

pașii ei îmi devorează urma.
carnea se ridică contracurent
din refuz
nu din credință,

ea sapă în rană
căutând ieșirea.
eu îmi adun rămășițele
și le înfig, pe rând,
în pielea mea
un test elementar de naștere