o ploaie de lacrimi se răzvrătește
mi-amestecă anotimpurile

din arbori se prelinge un geamăt
și luna se-nchină la ape

sub ziduri de ceară
umbre de oase zdrobite tresar
foșnetul îmi viscolește golul
mă locuiește tăcut
pân'la margine de viață

desprins de rană
cu sufletul desculț
tot mai aștept să cadă din cer
o umbră de piept peste mine